Lacul Rosu in februarie era cam…ALB

Corina

“E plin de cioturi, Lacul acesta roşu, Rănit de copaci.”

Nicaieri nu m-am regasit mai bine decat in inima naturii. Sunt omul care nu are nevoie de mare pentru a simti ca e vara.

Sunt omul caruia ii plac drumetiile, care se bucura de natura si ceea ce ofera ea.

Imi place linistea, imi place unde imi zboara gandul, imi place ca pot sa visez, ca pot sa sper…ca pot sa ma regasesc…iar si iar…

Imi place sa am familia si prietenii dragi alaturi, sa le vad bucuria din ochi ce le reflecta pana in suflet. Imi place sa le vad mirarea, la fiecare loc nou descoperit…imi place ca uita de toate grijile      cand sunt acolo si ca traiesc cu adevarat, fie doar pentru cateva momente…Suntem liberi…Noi si adierea vantului, noi si pasarile cerului…noi si tot ce ne inconjoara. Tot ce e frumos, n-ai cum sa      strici asta macar pret de cateva momente.

In locurile feerice simti ca traiesti, te incarci cu energie si iti promiti ca vei face mai mult, ca vei avea mai multa incredere in tine, ca vei deveni mai bun,ca vei spera si ca vei reusi…orice ti-ai             propune si vei avea rabdare…oricat ar dura..

As evada oricand intr-un colt de natura, cine nu se bucura de astfel de momente? Pana si Misha si-ar lua un concediu in natura daca ar putea…ii place sa fie libera…si mie la fel.

E alta lume…Cand nu sunt oameni prea multi in jur reusesti chiar sa si uiti ca traiesti in Romania si ca oamenii sunt…rai si fac rau…Dar celor buni, rautatea le otraveste sufletul, asa ca, noi              continuam sa fim visatori si sa speram la mai bine…si uneori chiar tinzi sa crezi ca poate deveni realitate…ajungi in natura si poti spera din nou. E bine…e aer curat…e liniste…

 

29 februarie 2020

Lacul Rosu

Leave a Reply